Pornesc motorul si pornesc in noapte. 10 zile de colindat prin tara cu scopul de a ma regasi. Pornesc pe autostrada si timp de o ora nu fac decat efortul de a nu atipi la volan. La Pitesti opresc la o benzinarie ca sa imi iau o cafea. Mare si fara zahar. Trag masina la 50 m de benzinarie, pe marginea drumului. Pun avaria cobor sa-mi aprind o tigara si sa savurez cafeaua. Cerul dadea primele semne de viata. Socoteam ca rasaritul o sa ma prinda undeva pe valea Topologului…si daca aveam noroc puteam face cateva fotografii reusite cu aburii noptii ce se ridica din padure.
-Buna dimineata!
Ma intorc surprins si raspund:
-Buna dimineata!
-Mergeti spre Valcea?
-Da. Spre Valcea (si de acolo Dumnezeu stie unde - gandesc eu).
-Ma puteti lua si pe mine? Am pierdut cursa si…
-Desigur, numai sa asteptati sa imi termin cafeaua.
-Nu-i nicio problema, o termin si eu pe a mea pana atunci, mi-a rapuns.
Incerc sa imi dau seama cu cine vorbesc. Nu pot sa-mi dau seama ca e supla, si ca poarta jeansi si un tricou alb sub o geaca de blugi.
Terminam tigarile si cafelele, ne suim in masina si plecam. Nici eu nu sunt foarte vorbaret dar nici cu pasagera mea nu imi era rusine. Intr-un tarziu o intreb:
-Va grabiti? As vrea sa opresc la Topolog sa fac cateva fotografii si poate sa iau micul dejun. Nu am mancat de ieri de la pranz.
-Nu ma grabesc deloc si poate luam micul dejun impreuna, am si eu niste soricei in stomac, imi raspunde razand.
Parchez la hanul de pe malul raului care delimiteaza judetele Arges si Valcea, intru sa comand micul dejun care sa fie gata cam peste o ora si o intreb:
-Ramaneti la han sau doriti sa ma insotiti?
-As veni si eu daca nu va deranjeaza.
Pornim catre malul raului si apoi pe albie in amonte. Soarele se ridicase si ceata capatase o culoare alb incandescent. Trag cateva cadre apoi schimb obiectivul wide cu unul macro, ca sa pot face cateva fotografii si la roua de pe frunze.
-Vad ca sunteti un adevarat profesionist, imi spune.
-Ati facut 2 greseli, ii raspund. 1: numele meu este Dan si 2: sunt doar amator de fotografie.
Zambeste. Apoi mai zambeste o data, imi intinde mana si imi spune:
-Mara. Ma bucur ca te-am intalnit.
Ne indreptam spre han tacuti, fiind mai mult atenti sa nu alunecam pe pietrele din albia Topologului. Intram si ne asezam la o masa. Dat fiind ora matinala bucatareasa ne spune ca mai dureaza putin pana putem servi micul dejun. Hotaram sa luam cafele.
-Dan, si…unde mergi?
-Grea intrebare, Mara. Nici eu nu stiu. Stiu doar ca vreau sa fac fotografii…atat…
-Cauti ceva anume? Un subiect, un unghi, o lumina?
-Da, Mara… Caut linistea.
M-a privit intrebator cu ochii ei verzi.
-Am avut o perioada agitata. Nu vreau decat sa ma linistesc si sa fac ce-mi place. Am hobby-ul asta cu fotografiatul si incerc sa uit de probleme.
-Cauti linistea… Crezi ca o sa o gasesti?
-Nu pot decat sa sper. Macar de zilele acestea sa profit.
Face o pauza…si uitandu-se in ceasca de cafea imi spune:
-Crezi ca pot veni cu tine?
M-am blocat. Noroc ca in acea clipa bucatareasa ne-a adus micul dejun si am avut timp sa imi pun gandurile in ordine.
-Mara… Nu stii nimic despre mine. As putea fi…
-…un violator sau un nebun sau amandoua. Nu ma intereseaza, Dan, doar ia-ma cu tine, te rog!
-Poti veni cu mine dar cu o singura conditie.
-Si care ar fi?
- Sa nu ne intrebam nimic.
-De accord!
Mancam si plecam. Trecem Oltul si …aleg drumul cel mai putin aglomerat: spre Targu Jiu. La cativa km fac dreapta catre Ocnele Mari. E ora 10 deja, salina e deschisa. O vizitam si pormim din nou la drum. Opresc la Baia de Fier, la o pensiune ca sa mancam. La masa hotaram sa innoptam acolo ca sa putem merge la Maldaresti si Horezu in ziua aceea si a 2-a zi la Polovragi si la pestera Muierii. Luam o camera si pornim din nou la drum. Ajungem tarziu la pensiune, aproape se innoptase. Luam o cina frugala si urcam in camera. Cat timp a fost la dus am coborat dupa bagaje. Am luat si aparatura foto, laptopul si sacii de dormit. Apoi mi-am aranjat “patul” jos, langa calorifer.
Cand a iesit a observant ce facusem si mi-a spus:
-Daca stiam asta mai luam o camera.
-Nu, Mara…nu e nevoie. Mi-e bine asa.
Am stat de vorba pana tarziu uitandu-ne la televizor si impartasindu-me impresiile de peste zi.
-Noapte buna, Mara!
-Noapte buna, Dan…
………………………………………
