Despre fericire

 ………………………..

-Oare exista oameni fericiti? Sau doar aparent?

-Nu am intalnit oameni fericiti.

-Nici eu.

-Nu cred ca exista, e o utopie fericirea.

-Eu cred ca fericirea e ceva de moment.

-Ceva care te face sa te simti bine sau…e atunci cand nu iti doresti nimic. .

-Dar dureaza foarte putin si doar crezi ca esti fericit.

…

-Eu sunt fericit ca te-am cunoscut pe tine.

-O clipa de fericire!

…………………………..

TAB-ul

Cele cateva grade sub zero treceau prin mine, nu mai simteam frigul. Devenisem parte din santul in care stateam. Noaptea ma invelise cu niste frunze uscate din toamna ce tocmai trecuse. Se aude un motor din vale. Lumea se agita: “cine dracu’ vine tocmai aici?” Urmeaza sa vedem.

Si-l vad. Aparand usor de dupa curba TAB-ul urca lin cu zgomotul aferent. A oprit la numai 1m de mine, eram exact sub roata lui. Doua reflectoare au fost atintite catre TAB. Am bagat cartus pe teava, punand AKM-ul pe foc cu foc. Asist la urmatorul dialog:

-Identificati-va! Cine sunteti?

….

-Cine sunteti?

….

-Vom deschide focul, identificati-va!

Se deschide trapa si isi face aparitia un locotenent major.

-Suntem de la unitatea xxyyz si cautam unitatea zxyxz!

-Ati gresit strada!

-Nu se poate, aici am fost indrumati sa venim!

-Atentiune, soldati! Blindate! In cazarma!

La auzul comenzii camarazii meu au dat iama la poarta unitatii. Eu ma ridic cu calm si abia atunci lentul major ma observa. Aveam arma atintita asupra lui. S-a albit instantaneu. M-am retras cu spatele si mi s-a parut o vesnicie pana am intrat pe poarta unitatii. Nu imi dadeam seama ce ma incomoda mai mult: mantaua de iarna sau ranita cu cele 600 de cartuse?

Sau cele 2 ore petrecute pe burta in sant….

Totul s-a terminat fara sa se traga vreun foc de arma, Ofiterul din TAB observand o mitraliera antiaeriana atintita asupra lor a preferat sa cada de prost decat sa cada de mort. Ar fi iesit macel…

Ploaia

Urc. Sunt plecat de 3 ore si mai am de mers inca 4 in conditii normale. Ploua dar nu ma deranjeaza. Chingile rucsacului imi apasa umerii. Trag aer in piept si fac pas dupa pas. Pamantul moale imi fuge de sub picioare insa bocancii ma salveaza. Bravii mei bocanci… Acum incepe greul, un urcus pieptis pe stanca. Nu am timp de odihna daca vreau sa ajung pe zi, asa ca incep urcusul. Pas dupa pas… Am nevoie de aer, de cat mai mult aer. Inspir cat mai adanc si incerc sa mentin ritmul cu cel al pasilor. Ploua, o ploaie mocaneasca care iti intra pana la oase. Nu sunt ud deloc, pelerina militara pe care o port face toti banii, ca si bocancii. Mentin ritmul iar ploaia imi uda fata. E bine…ma pot hidrata din mers. Ma agat cu mainile de stanci…ma trag….ma imping…ma salt. Inaintez din ce in ce mai greu datorita dificultatii traseului. Mai am 3 saritori pana sus si apoi o panta lina de coborat 15 min pana la tabara. Cunosc bine drumul, l-am facut de zeci de ori cu prietenii sau singur, zi sau noapte in toate anotimpurile. Ploua din ce in ce mai puternic. Cu greu reusesc sa trec penultima saritoare, cea mai grea, imediat dupa ce soarele a apus. Inca 70 de minute si ma pot incalzi la foc…ba nu! Ploua…nu exista foc…

Imi calculez fiecare pas….fiecare miscare. De-acum fac totul automat…din reflex. Masor din ochi traseul si vizualizez pasii pe care trebuie sa-i fac si unde. Nu ma grabesc, respect Muntele iar rabdarea trebuie sa faca parte din bagajul fiecarui montaniard. Uita de asta si Muntele va uita de tine zacand pe fundul vreunei rape.

Ploua si mai puternic. Nu am mai intalnit asa ploaie niciodata de cand am facut primii pasi pe Munte. Am ajuns pe creasta…de aici inca putin…se vad luminile. Ajung la corturi si baietii se minuneaza cum de am urcat pe o vreme ca asta. Fusese anuntat cod rosu de furtuna si ploi in zona si credeau ca am renuntat.

Imi trag sufletul…mananc un baton de susan cu migdale si beau un ceai. Apoi adorm….

Premonitie

...s-a spart in linistea noptii ca niste turturi de cristal, cazandu-mi apoi foarte fierbinti pe sira sinarii...
Buimac, ma trezesc si-mi privesc ceasul cu cadran fosforescent in acelasi timp in care din reflex sar direct in pantalon. Automat inregistrez ora: 02:47. Talpile reci ale bocancilor ma trezesc la realitate. Ma surprinde calmul si tonul sec cu care spun:
- ALARMA!

Cand simti...

...ca atunci cand dupa o noapte nedormita faceti dragoste intens, dar intens, si stati impreunati ascultandu-va bataile inimilor inca sincronizate si cand tu te uiti in ochii ei de struguri verzi si-i spui cu ochii umezi si cu un nod in gat: nu te mai intoarce acasa, Iubirea mea, nu te mai intoarce, si ea iti plange tacut pe umar, ii gusti lacrimile, ii simti parfumul unic, inconfundabil, te strange mai tare in brate si atunci stii ca nimic nu poate distruge ceea ce simtiti unul pentru celalalt...