Ploaia

Urc. Sunt plecat de 3 ore si mai am de mers inca 4 in conditii normale. Ploua dar nu ma deranjeaza. Chingile rucsacului imi apasa umerii. Trag aer in piept si fac pas dupa pas. Pamantul moale imi fuge de sub picioare insa bocancii ma salveaza. Bravii mei bocanci… Acum incepe greul, un urcus pieptis pe stanca. Nu am timp de odihna daca vreau sa ajung pe zi, asa ca incep urcusul. Pas dupa pas… Am nevoie de aer, de cat mai mult aer. Inspir cat mai adanc si incerc sa mentin ritmul cu cel al pasilor. Ploua, o ploaie mocaneasca care iti intra pana la oase. Nu sunt ud deloc, pelerina militara pe care o port face toti banii, ca si bocancii. Mentin ritmul iar ploaia imi uda fata. E bine…ma pot hidrata din mers. Ma agat cu mainile de stanci…ma trag….ma imping…ma salt. Inaintez din ce in ce mai greu datorita dificultatii traseului. Mai am 3 saritori pana sus si apoi o panta lina de coborat 15 min pana la tabara. Cunosc bine drumul, l-am facut de zeci de ori cu prietenii sau singur, zi sau noapte in toate anotimpurile. Ploua din ce in ce mai puternic. Cu greu reusesc sa trec penultima saritoare, cea mai grea, imediat dupa ce soarele a apus. Inca 70 de minute si ma pot incalzi la foc…ba nu! Ploua…nu exista foc…

Imi calculez fiecare pas….fiecare miscare. De-acum fac totul automat…din reflex. Masor din ochi traseul si vizualizez pasii pe care trebuie sa-i fac si unde. Nu ma grabesc, respect Muntele iar rabdarea trebuie sa faca parte din bagajul fiecarui montaniard. Uita de asta si Muntele va uita de tine zacand pe fundul vreunei rape.

Ploua si mai puternic. Nu am mai intalnit asa ploaie niciodata de cand am facut primii pasi pe Munte. Am ajuns pe creasta…de aici inca putin…se vad luminile. Ajung la corturi si baietii se minuneaza cum de am urcat pe o vreme ca asta. Fusese anuntat cod rosu de furtuna si ploi in zona si credeau ca am renuntat.

Imi trag sufletul…mananc un baton de susan cu migdale si beau un ceai. Apoi adorm….