Cele cateva grade sub zero treceau prin mine, nu mai simteam
frigul. Devenisem parte din santul in care stateam. Noaptea ma invelise cu
niste frunze uscate din toamna ce tocmai trecuse. Se aude un motor din vale.
Lumea se agita: “cine dracu’ vine tocmai aici?” Urmeaza sa vedem.
Si-l vad. Aparand usor de dupa curba TAB-ul urca lin cu
zgomotul aferent. A oprit la numai 1m de mine, eram exact sub roata lui. Doua
reflectoare au fost atintite catre TAB. Am bagat cartus pe teava, punand AKM-ul
pe foc cu foc. Asist la urmatorul dialog:
-Identificati-va! Cine sunteti?
….
-Cine sunteti?
….
-Vom deschide focul, identificati-va!
Se deschide trapa si isi face aparitia un locotenent major.
-Suntem de la unitatea xxyyz si cautam unitatea zxyxz!
-Ati gresit strada!
-Nu se poate, aici am fost indrumati sa venim!
-Atentiune, soldati! Blindate! In cazarma!
La auzul comenzii camarazii meu au dat iama la poarta
unitatii. Eu ma ridic cu calm si abia atunci lentul major ma observa. Aveam
arma atintita asupra lui. S-a albit instantaneu. M-am retras cu spatele si mi
s-a parut o vesnicie pana am intrat pe poarta unitatii. Nu imi dadeam seama ce ma
incomoda mai mult: mantaua de iarna sau ranita cu cele 600 de cartuse?
Sau cele 2 ore petrecute pe burta in sant….
Totul s-a terminat fara sa se traga vreun foc de arma, Ofiterul
din TAB observand o mitraliera antiaeriana atintita asupra lor a preferat sa
cada de prost decat sa cada de mort. Ar fi iesit macel…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu